love history in 10 de piese plus o introducere. (si ca o generalitate muzicala sau ca un pattern predestinat: pierrot the clown) sunt o indragostita incurabila, cu sau fara obiect, indragostita. ceva/cineva/eu progrmat-au/(mi)-am programat frumusetea si sex-appealul aiurea, ca pe niste ceasuri desteptatoare ce suna in miezul zilei. sunt frumoasa cu intermitente, ca un glob pictat pe care-l vezi numai din anumite unghiuri. dar nu mi-am negat niciodata apetenta pt. cuplul fatal – love & be loved in return. pt. dragostea aia multifatetata. aia structurala. aia a coincidentelor pe care le crezi semne ale unei predestinari naiv schitate, in tuse groase. la 13-14 ani am descoperit-o (cu mandrie, cu infatuare) si mi s-a parut singura stare propice dezoltarii mele ulterioare. sunt pasionala in orice fac. ma plasez in pozitia amorezului fara speranta in orice situatie, oricat de formal cerebrala/spiritualizata.\ cliseatic sau nu, dragostea este o suferinta initiatica obligatorie, singura autentica pe care ai sansa s-o cunosti la varsta la care oasele cutiei craniene inca nu-ti sunt bine inchegate. pentru iubirile de inceput de veac de cuceriri nu plangi in afara unui cadru auto-montat, ai nevoie adica de tot soiul de cadre prefabricate care sa-ti inlesneasca exprimarea si autoexprimarea asta si-asa cam autoscopica si narcisista. vorbeam azi cu calinius despre sountrackurile primei iubiri, el era impresionat si se lasa impresionat de compact 5, eu in schimb am o istorie muzical-sentimentala destul de vasta, destul de extinsa, suficient de deschisa ca sa permita iesiri si intrari succesive. nu-mi propun sa deconstruiesc mitul sferic si bine inchegat al iubirii, mi se pare in schimb un exercitiu interesant de auto-retrospectiva o trecere printr-un playlist intrinsec. de pe ecran in cel mai ciudat computer de bord, de la arctic monkeys la joe dassin si inapoi, pe traiectorii stranii, cum stranii au fost si cararile parcurilor de zi si de noapte prin care mi-am dat corpul pomana (asa de literaturizat suna dar tre s-o zic pt ca asa am simtit mereu, verbele sentiendi tradeaza pana si cele mai verticale structuri). nimeni nu-ti restituie imbratisarile sau corpul sigilat de la inceput. …here's my short love history, un musical abreviat adica fara scenariu. un puzzle in vreo 10 piese – a fost f greu sa fac o selectie.. 1. simon& garfunkel – scarborough fair – e cap de lista pentru calitatile-i de infuzie universal valabila in toate povestile (uf, e asa de greu sa gasesc un cuvant potrivit si moderat pt amalgamarile alea despre care vorbesc). si pt remember me to one who lives there/ she once was a true love of mine). imi aminteste cu precadere de o era a inocentei. 2. the beatles – because – culmea, o piesa care vine dintr-o perioada mai dark, intr-o iarna destul de adanca si de goala, eram pe-a 9a. mi se parea ca ma duce exact la gradul ala de exasperare binefacatoare pe care mi-l inducea si ideea ca sunt o fata care sufera/a fost parasita/ e o victima legitima a drrragoosssteeeeiiii 3. air – playground love – un cantec de cand i was living in denial, pe-a 10a, o perioada foarte gotica – in sensul unei spiritualizari excesive, un ev mediu personal, daca vreti. nepermis de senzuala mi se parea piesa asta kre ilustreaza muzical si filmul the virgin suicides, de-asta o ascultam ca si cand as fi savurat o ciocolata, in ciuda problemelor mele de incadrare in standarde… 4.keane – bedshaped – o, da, asta vine dintr-o era care imi place pt ca eram exact la marginea prapastiei dintre negatiei si coming back to life. 5. j. brel – ne me quitte pas – pentru ca ma obseda cand am scris bittertimes si pentru ca m-a facut sa plang, un plans venit din alt timp si spatiu, parca 6. luna amara – rosu aprins – pentru ca in epoca unei iubiri vechi si destramate inca dintru inceput, ca o cenusareasa sub zdrentele careia nu e nicio printesa din lumina, m-am trezit cu starea aia ca esti pe punctul de a pierde controlul si ca a cadea inapoi in somn e o forma de a accepta aceasta infrangere devalorizanta, iar motorasul malefic al acestei incomprehensibile stari de panica era un vers aparent luat de nicaieri, te strang intre coaste ce dorm cu luna amara era versul, si stiu ca multa lume isi fixeaza in rosu aprins un reper amoros, stiu ca nu sunt cu nimic mai presus de nimeni, stiu ca iubesc cum iubesc acei dispretuitor fixati undeva in afara campului nostru 'semnatic - ei 7. travis – love will come through. mai interesanta, cred/zic povestea acestui cantec pe care parca l-am descuamat de semnificatii o data cu inaintarea mea prin tunelul cu umbre in arabescuri al adolescentei. e singurul cantec pe care-l simt trait de doua voci din minte – una a deznadajedii, alta a viitorului solid la care vrem cu orice pret sa ne conectam 8. muse – unintended. pentru cele mai ironic-pretioase versuri de dragoste (first there was someone who challanged all my dreams and all my balance/ she could never be as good as you(…) you could be the one who listens to my deepest inquisitions) . foarte interesante crescendouri patetice, imi plac incantatiile astea care te iau in serios si in tragic, alternativ sau simultan. 9. nicu alifantis – umbra. umbra a vrut sa se prinda cu scaiul de mine si sa adauge cumva obligativitatea asta tragica dimensiunii destul de echivoce a iubirii, asa cum o intelegeam/filtram eu pe la 12-13 ani. apoi m-a bantuit/gasit prin toate cotloanele in care am incercat sa ma ascund de patosul tipic versurilor paunesciene, in fine, i-am cedat, iar acum, de cate ori o ascult ma trimite cu gandul la toposul castelului nostru din hd, castelul negru – castelul pe veci pierdut, dorinta condamnata sa nu fie vreodata implinita: imaginea infernului , a destinului incremenit, fara speranta de intoarcere sau de schimbare, castelul fara punte si de-a pururi pustiu, in care salasluieste doar sufletul singuratic care bantuie fara incetare intre zidurile intunecate. piesa unui el desdichado feminin in postura caruia ma vedeam/ recunosteam. 10. placebo – space monkey. we're sown together. si impreuna crestem si rodim, si ne scriem povestile astea din trecut ca pe niste liste tabu, de natura cumva resentimentara, pline de fircaleli si razgandiri si nume, nume, nume pe care le tinem sub protectia formala si inutila a unui anonimat apasator.